A trecut ceva timp, nu mult, asa ca inca ma gandesc la ce a
fost si, mai ales, la ce ar fi putut sa fie.
Totusi, oare a fost mai bine ca s-a intamplat asa?
Imi aleg cu grija cuvintele, nu stiu ce sa spun mai
intai..am atatea in minte si mult mai multe in suflet. Ti le-as spune pe toate
o data dar, poate nu vei intelege pentru ca sunt prea multe cuvinte. Dar, iti
voi spune doar doua: te iubesc!
Te iubesc si atat. E foarte simplu, cea mai simpla
tehnologie si totodata cea mai complicata.
E simplu pentru ca asa trebuie sa fie, dar complicat pentru
ca tu faci sa fie asa.
Dragostea n-ar trebui sa fie complicata. De ce cel mai
frumos lucru din lume trebuie sa doara atat de tare? Mai ales in momentul acela
de fericire, stii, cand simti ca doar voi doi sunteti pe pamantul asta si ca
nimic nu poate sa-l strice. Ei bine, chiar tu l-ai stricat cu nesiguranta.
Nesiguranta pe ce? Nici acum nu prea inteleg.
De fapt, nu inteleg iubirea in general.
Cel mai frumos lucru din lume, atunci cand este impartasita.
Pacat ca nu se intampla mereu asa. Uneori, cel mai frumos trandafir are cei mai
ascutiti tepi. Si cu tepii astia mi-ai zgariat inima si mai ales mintea pe care
nu pot s-o iau de langa tine.
N-a trecut foarte mult dar gandul imi zboara si acum la
tine. Te vad in fiecare zi si da, doare. Doare tare. Doare pentru ca stiu ca nu
mai esti al meu si poate nu vei mai fi niciodata.
Inca iti simt parfumul, iti simt buzele si atingerea. Mi-e
dor de tine, de saruturile tale si de imbratisarea ta. Mi-e dor de tot ceea ce
esti, cu bune si cu rele. Si nu in ultimul rand, mi-e dor de noi…
