Asa zisa "Viata in roz"

Am auzit in diverse locuri despre un lucru numit "VIATA IN ROZ"
Ce este de fapt aceasta viata roz ? Cu ce se mananca ?
Ce trebuie sa faci, ce conditii trebuie sa indeplinesti pentru a trai o viata de asta roz ?
Probabil trebuie sa fii implinit pe toate planurile ca sa vezi totul roz ...
Il poti vedea oricum, numai roz nu, cel putin din punctul meu de vedere, asa e
Sau poate am vazut-o si eu doar ca nu mi-am dat seama. Doar asa se explica

Gandindu-ma mai bine, in aceste 5 minute de cand m-am apucat sa insir iar prostii, mi-am dat seama ca viata in roz se masoara in dragoste

Asa zic, atunci cand esti indragostit, ai impresia ca se schimba totul in jurul tau, se coloreaza.

De 7 luni incoace, am fost ba indragostita, ba n-am mai fost ... la inceput pluteam, abia il cunoscusem, credeam ca am sanse sa fiu fericita alaturi de el ... atunci cred ca am vazut si eu viata asta in roz ... cu clasicii fluturasi in stomac si inimioarele de pe caiete :x

Mai tarziu insa, dupa numeroase ocazii ratate, am inceput sa vad totul ceva mai inchis ... ochiul launtric se incetosa
Incepusera chinurile ... ma torturam singura, lucru pe care il fac si acum, doar ca mai diminuat ...
Am ajuns sa ma gandesc ca, poate, eu nu trebuie sa iubesc si sa fiu iubita. Poate trebuie sa fiu singura, precum imi e firea

Mi s-a spus in nenumarate randuri sa nu disper, nu e ultimul ... sanse vor mai fi

Am raspuns, ca pentru mine : "Da, dar nu cu EL"
Eu il vreau pe EL, sub toate formele lui, doar pe EL il vad alaturi de mine, doar pe EL il vad in viata asta blestemata
Doar cu EL pot fi cu adevarat intreaga

EL inseamna totul, EL este universul meu, plamanul meu, sangele care imi face inima sa bata in fiecare zi tot pentru EL, oxigenul care imi umple plamanii de fiecare data cand respir
EL reuseste, cu o simpla privire si un simplu zambet, sa-mi lumineze intreaga zi

Pentru mine, EL este intreaga mea lume, sistemul fara de care circuitul meu natural s-ar opri

Dar viata mea nu este legata de a lui ... eu ma simt legata de el intr-un mod ciudat, de parca we`re meant to be
EL nu are timp ... sunt prea mica pentru el ... sau asta cred eu, sau poate ca am fost facuta sa cred asta

Desi in adanc eu nu cred nimic din ce am spus aici, mai sus ...
Eu cred ca inca exista, undeva, o sansa ... sansa mea, unica mea sansa, la iubire si fericire ... cu EL

Vreau

"Vreau"

de ceva vreme, acesta este cuvantul ce-mi domina vocabularul ...

Nu exista secunda in care sa nu vreau ceva ... suna stupid, desigur, dar ...

Fiecare vrea ceva ... toti avem dorinte ascunse

In spatele mastilor, ne dorim acelasi lucru, sau cel putin eu stiu sigur ca imi doresc un singur lucru, si anume sa iubesc

Vreau sa iubesc, sa visez, sa zambesc in fiecare secunda a existentei mele, vreau ceva iesit din comun sa ies din monotonia zilelor de vara, vreau in fiecare zi altceva, sa traiesc periculos poate :D

As vrea sa-ti pot spune ce simt ... pur si simplu, sa vin la tine si sa-ti spun, fara ocolisuri, "Te iubesc!! Ce nu intelegi asta odata ?!"

Lasand asta la o parte, vreau undeva departe

Vreau o vara diferita de cele de pana acum, vreau sa plec undeva unde sa nu mai aud de nimeni, nici macar de tine, undeva unde sa fiu doar eu ....

Vreau un cocktail cu umbreluta colorata si doua paie (doar doua nu mai multe), vreau pe plaja, vreau sa stau in mare si sa ma gadile razele soarelui, vreau sa nu am nevoie de crema de protectie

As vrea sa nu mai am nevoie de aer, sa nu am nevoie de mancare, de apa ... si ce e cel mai important, sa nu mai am nevoie de tine ...

Vreau sa pot sa respir prin proprii plamani, fara sa fie nevoie de tine pentru asta

Vreau sa ma hranesc cu orice altceva, dar nu cu dragostea pe care ti-o port

Vreau sa beau si altceva in afara de imaginea ta

Vreau sa fiu independenta, vreau ca universul meu sa fie separat de al tau

Vreau sa ma ajuti tu sa te uit, pentru ca singura n-o sa pot sau poate doar ma incapatanez sa nu o fac

Vreau toate astea in viata mea, separat de tine ... pentru ca, undeva in adanc, stiu ca, daca as vrea sa-mi leg viata de a ta, stiu ca nu se poate ....

In alta dimensiune ....

Nedefinit

A mai venit o vara cu soare, ploi si alte chestii.

Una din aceste zile, ploioase evident (de parca a fost altfel vara asta !!), m-au prins, bineinteles, in casa, printre nenumarate caiete, carti si alte prostii din anul de scoala care tocmai a trecut.

Cotrobaiam intr-un sertar, dupa nu stiu ce, ceva anume ... nu-mi pot da seama nici acum ce cautam ...

In timp ce cautam, am dat peste un caiet, vai de capul lui (era caietul de mate). Vazandu-l, dintr-unul din sertarele mintii mele, am scos ceva de mult uitat ... faptul ca, undeva, pe o pagina, intr-un caiet de mate, intr-o ora oarecare, intr-o zi dintr-o anume luna, cu un pix albastru, scriam un nume pe care speram sa nu-l uit vreodata, un nume care ma face sa tresar de fiecare data cand il aud, un nume care m-a facut sa zambesc de mai multe ori decat m-a facut sa plang, un nume de al carui posesor m-am indragostit fara sa vreau, intr-o zi de octombrie, o zi pe care n-o voi uita prea curand, un nume pe care acum il scriu peste tot pe unde apuc, in speranta ca il va vedea intr-o buna zi.

Il iubesc, mi-am dat seama de asta intamplator, acum ceva timp ... a trecut mult de atunci ... se intampla anul trecut, cat inca era si el elev :x

Acum, a terminat, pentru el incepe o alta etapa ... pe cand, pentru mine, abia incepe ... anul 3 de liceu ... cand a trecut asa repede?

Parca ieri incepuse liceul si zaboveam in curtea scolii, intarziind la ore, numai pentru a-l vedea, fie si 3 minute ... pentru mine insemnau extrem de mult.

Il urmaream, parca, peste tot, in speranta ca isi va rezerva si pentru mine macar o secunda ... si isi rezerva .. parca imi citea gandurile.

Doar ma uitam in ochii lui si uitam pentru ce venisem in ziua aia la scoala ... simteam ca trebuie sa-l urmez, sa fiu cu el oriunde se duce ... dar nu asa trebuia sa fie.

Fiecare am urmat alt drum ... poate nu se vor incrucisa niciodata ... sau poate ca, la un anume moment, ne vom intalni, si iar ma voi uita in ochii lui verzi si el se va uita la mine, dandu-mi iar, ca la inceput, impresia ca imi citeste pana in adancul sufletului, simtindu-ma din nou ca in acea zi de octombrie, cand l-am cunoscut si m-am indragostit fara sa vreau, neconditionat si iremediabil

Si atunci, ii voi spune doar cateva cuvinte, pline de insemnatate: Te iubesc!! Mi-a fost dor de tine!!

Puncte puncte

Am stat mult timp gandindu-ma ce as mai putea sa scriu, avand in vedere si faptul ca n-am mai scris cam de multicel.

Nici acum n-am absolut nicio idee despre ce as putea vorbi, dar totusi hai sa incerc so, don`t blame me daca iese prost ;)

Am trait o adevarata "aventura" inca din primele zile ale lui 2010 dar si in ultimele 3-4 luni ale lui 2009 ... s-au intamplat atatea, bune si rele .

Uneori stau si ma intreb unde incap atatea emotii, sentimente, trairi.

Incerc sa exprim asta in culori ... un bun prieten tocmai mi-a dat aceasta mica idee

Si sa luam exact una din culorile mele preferate si anume verdele ... ce ar putea fi verde ?

Orice, as spune, ca poate fi verde ... iarba, frunzele ... evident aproape inexistente pe vremea asta cand e zapada de cativa centimetri ...

Ce mai poate fi verde ? Daca ar fi dupa mine, as colora totul in verde ... nu in roz ca a devenit "brandul" redusilor alora cu "valoare" :))

Dar sa revenim

Culoarea face parte din viata mea, sentimentele mele pot fi colorate in functie de intensitatea lor

Rosul exprima pasiunea, nelipsita in ultima vreme, albul puritatea, galbenul lumina, caldura care uneori imi lipseste atat de mult si hai sa zicem roz, cum vedem viata cand suntem fericiti, indragostiti, euforici ...

Revenind la viata in roz, aproape zilnic se intampla ceva care intensifica sentimentul de euforie, ma aduce in starea de visare permanenta, mai ceva ca de obicei ... incep sa invat, din nou, cum e sa iubesti totul in jurul tau, chiar si sentimentele urate dispar ...

Asa e cand esti indragostit si simti ca toata lumea iti apartine ... asa ma simt si eu ... e doar o senzatie trecatoare ...

Ma schimb precum vremea ... azi zambesc, sunt fericita, indragostita ... maine trista, mohorata ...

Fericirea e trecatoare, nimic nu rezista la infinit ... totul este efemer ... din pacate, si momentele perfecte se termina, unele chiar brusc, curmate de intreruperi sau intermitente ...