Sunt ceea ce iubesc :D

O data, un mare filosof a spus ca "Suntem ceea ce iubim".

Si cred ca a avut dreptate, chiar suntem ceea ce iubim. Ceea ce iubim se regaseste adanc intiparit in fiinta noastra.

Iubesc tot ceea ce este in jurul meu

Iubesc soarele si caldura lui. Iubesc cand razele lui fierbinti imi mangaie pielea dupa o viata de frig :x

Iubesc ploaia calda de vara. Iubesc cand aud picaturile mari lovind fereastra dimineata. Dar uneori o urasc ... o urasc pentru ca este mohorata si emana tristete si singuratate, precum o vaduva uitata de lume .

Iubesc iarba verde. Iubesc mirosul de iarba proaspata acoperita de roua in diminetile de vara. Dar o si urasc ... urasc cand uscaciunile imi zgarie picioarele. Provoaca rani adanci, ca o iubire pierduta ... :(

Intr-un cuvant, iubesc natura cu tot ceea ce implica ea, cu toata frumusetea si efectele ei binefacatoare. O zi in natura ofera liniste si pace, o stare de bine pe care cu greu o gasesti in alta parte :x

Dar o si urasc deoarece, cum spuneam si mai sus, poate fi si daunatoare si poate rani :-<

Ranile fizice sunt mai putin dureroase decat ranile sufletului si din fericire, se vindeca si mai repede .

Deci, intr-un final, sunt ceea ce iubesc :x

Simt cu toata fiinta mea soarele, iarba, ploaia, vantul pe care le iubesc. Sunt adanc intiparite in sufletul meu :x

Bun venit in realitate....

Am descoperit viata in Rai....
Am trait pentru cateva momente intr-o lume perfecta, departe de realitatea cotidiana.
Acolo, in lumea aceea eram fericita cu tine....ne iubeam, eram impreuna si totul era cum nu se poate mai bine. Nu imi faceam griji ca poate interveni cineva intre noi si ca magia se poate spulbera in orice moment.
Pluteam pe un nor alaturi de tine, iubirea mea...eram fericiti si ne hraneam cu dragoste...
Din pacate, nu a durat...am cazut pe pamantul realitatii....
Din nou, am ajuns in lumea cruda....fara tine, fara noi....
Sunt singura, plang, visez la clipa cand vom fi cu adevarat impreuna, fara atatea obstacole...
Nu mai vreau sa ma hranesc cu vise, sperante, iluzii desarte...
Nu mai vreau sa fumez clipe, sa beau amintiri...
Ai devenit un viciu pentru mine....sunt dependenta de tine...esti precum un drog.
Am nevoie zi de zi de atentia ta, de cuvintele tale....ma faci sa ma simt implinita...insa, nu suficient....
Apogeul il voi atinge cu adevarat atunci cand te voi auzi soptindu-mi "Te iubesc!", penetrand linistea apasatoare a noptii....
As vrea sa te strang in brate, sa fiu cu tine pentru totdeauna...sa-ti pot spune cat de mult te iubesc, cat de mult te doresc.....
Cata nevoie am de tine....prin tine respir....prin tine traiesc....
Din pacate, viata nu functioneaza dupa propriile noastre legi....mi-as dori sa pot manevra viata dupa bunul plac...poate atunci as fi fericita, n-as mai suferi, as fi cu persoana iubita, cu tine....